Ma trezesc intr-o lumina difuza, intr-un pat strain si inconjurata de o gramada de carti, caiete si foi.. imi amintesc acum.. am venit la tine alergand in miez de noapte batandu-ti la usa pe neasteptate si inundandu-ti holul cu apa scursa din parul meu.. “Scuze dar.. stii.. ploua afara..” nu a fost nevoie de alte cuvinte.. m-ai luat de mana si m-ai dus in camera.. mi-ai luat cartile din brate si le-ai asezat pe pat.. m-ai sarutat usor si ai plecat in bucatarie.. pentru a te intoarce dupa cateva minute cu o cafea aburinda.. apoi m-ai lasat sa invat.. chiar daca poate te deranjam cu tipetele mele la cine stie ce om care a simtit nevoia sa mai faca cine stie ce chestie pe care trebuie sa o invat eu acum.. chiar daca mai aveam crizele mele in care juram ca nu mai invat nimic.. tu doar te uitai la mine si zambeai pentru a te intoarce apoi la treaba ta.. asa era de fiecare data.. fara intrebari.. si cel mai important.. fara raspunsuri..
Si acum.. privindu`ti profilul in lumina difuza a lampii imi dau seama ca stiu exact de ce am venit la tine.. de ce a fost singurul loc in care am reusit sa invat.. si de ce nu as mai vrea sa ma ridic din pat in dimineata asta.. zambesc.. si parca auzindu-mi gandurile te intorci spre mine zambind si cu ochii impaienjeniti de somn.. “Buna dimineata!” imi zici si te apleci sa ma saruti.. dispari iar in bucatarie si ca intotdeauna cana mea albastra e plina cu cafea..
Privind fiecare picatura de ploaie care se scurge pe geam realizez ca nici nu trebuie sa ma ridic din pat azi.. poate ca merit o pauza.. si privind pe biroul tau imi dau sema ca avem amandoi nevoie.. undeva dincolo de geam ploua.. aici in schimb.. e perfect.. inca o zi.. doar atat.. promit..
